jurnal, 30,06,2015

merg desculță pe drumul de ieri
în ochi îmi cresc iar cireșe amare,
număr mătănii scăldate-n seri
scurgându-se trist, pe degete rare
ce nu-mi mai cuprind nepăsarea
plecărilor dese prin cioburi de dor
răsărite crud, din chemarea
cu care-nvățam prima oară să mor...
cu care-nvățam ultima oară
să cad în cochilii amare de melci,
că iar nu pot ca să mă doară
îngerii răstigniți prea lungi, prea reci...
du-te de-acum, e iar cenușiu
sufletul ăsta nemernic de mut!
du-te!
sădesc pustiu
culeg neviu
răsar acut
din atribut
nepriceput...
du-te! 
nici dor
nu vreau, 
să mor
ușor
lin, curgător!

mă duc...