legată la gură cu aripi amare,
zâmbesc intrinsec dintr-un secol de dor
reinventez febril iubirile-n decor,
și-mi cad de pe umeri săruturi de soare...
și-mi cresc apoi din ochi întrebări zevzece
pe-acorduri ample, de pian rebel
și port sincope arse-n cerebel
și-aștept murirea, fluturii goi să-mi lege
cu mâinile la spate, și fără leac!
fluturi și om să cadă pe pământ
să-și lege amintirile-n cuvânt
și-apoi să plece-n pribegie, înc-un veac
și-mi cresc apoi din ochi întrebări zevzece
pe-acorduri ample, de pian rebel
și port sincope arse-n cerebel
și-aștept murirea, fluturii goi să-mi lege
cu mâinile la spate, și fără leac!
fluturi și om să cadă pe pământ
să-și lege amintirile-n cuvânt
și-apoi să plece-n pribegie, înc-un veac
 |
| by Moisin |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu