plouă din nou, a suflet sec și rece
a inimă smerită și trecută,
plouă acid pe-acest sărut, ce trece
din palmă neagră,-n galbenă derută
plouă amar, necruțător ca moartea
căzută-ades în suicid veros,
plouă curând și mult, pe toate astea,
în paradigme scrijelite crud în os...
plouă aritmic pe clepsidre ude,
stigmatizate-n humă vie, nudă,
plouă avid, pe chipuri vagi, imunde,
pe nedorita despărțire, crudă...
plouă de-un secol, parcă,-n dezacord
c'-oglinzile pe dos, în care cade
tot zborul prăbușit, în tainic nord...
pe unde-mi treci? afară totul arde!
Plouă cu foc de dor să nu mă doară,
Apatic mor secundele perplexe,
Mă-ntreb din nou, a nu știu câta oară
De ce-s îmbrățișările-ți convexe?
pe nedorita despărțire, crudă...
plouă de-un secol, parcă,-n dezacord
c'-oglinzile pe dos, în care cade
tot zborul prăbușit, în tainic nord...
pe unde-mi treci? afară totul arde!
Plouă cu foc de dor să nu mă doară,
Apatic mor secundele perplexe,
Mă-ntreb din nou, a nu știu câta oară
De ce-s îmbrățișările-ți convexe?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu