mi-e inima rest de clepsidră,
cu umbră mă-nec până-n fluturi
și-mi mor dezacordat săruturi,
și cad...
și cad albă-n genunchii de toamnă...
și-n sec iluzoriu mai aflu
un Mâine-ngreunat de sacru,
și zac...
și zac în pustnic păcat ancestral
de-a pururi răstignit cucernic,
pe visceral nisip, nemernic,
să mor...
să mor în aripi tocite de plâns,
incert, să mă-ntorc în icoane
crescute carnal în tendoane,
și-i fum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu