scald inima asta
într-un pahar cu apă de ploaie,
o dau vântului,
sau cuvântului
s-o nască
până o face bucăți,
s-o facă bucăți
pana o naște întreagă,
să-mi urle ea,
în game noi
cu arome de ploaie nebună,
toată tăcerea
de care e în stare
o umbră
să cadă
pe-o inimă prizonieră
într-un pahar cu apă de ploaie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu