plină de
tihna respirației lungi
a cailor trimiși în galop
prin anticariatul palmelor nude,
dezbrăcate până la sânge
de tine tot...
am rămas doar în fluturii
răstigniți între secundele
ce-ntreabă aiurea de noi,
cu aripile răvășite
și grele de dor...
n-am uitat,
doar am murit puțin...
o lume de vise inchisa in turn; ce e real: afara! nu cred spuse o voce soptita in sine; eu sunt aici, iar dincolo nu-mi pare a fi nimeni! e doar un vis ...
RăspundețiȘtergere