jurnal, ziua 19,05,2015

înfloresc nebunește salcâmii

în aritmii aiurite

ce-mi inversează polii, 

lumea, 

gândurile...

mă răsucesc în cochilie de nesomnul

mirosului lor, 

mă ustură limfa, atroce, 

până la urlet,

și-mi trepanează amintirile

până la NU... 

înfloresc iar salcâmii, 

apatic, placid... 

înfloresc nebunește salcâmii

cu durere, obidă și ciudă,

am gura amară și neagră

ca îngerii în cădere
de la minus la plus infinit...