minutul răvășit de dinaintea despărțirii,
cu toate secundele umflate de lacrimi,
scurs răvășit și-amestecat în clepsidra
din care eu am plecat, și tu ai murit...
nu-mi mai pleca,
mă dor toate orele
ce-mi traversează sec
preaplinul mângâierilor de dat
și cad dintr-un zbor haotic
în unghiuri ascuțite
ce-mi zgârie retina
până la cecitate...
nu-mi mai pleca!
sunt lașă, și cad dispneic
în alb-negrul
ecuației cu o mie
de necunoscute...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu