jurnal, ziua 26,05,2015

celui care m-a visat, 

în stare de gri,

rătăcind în furtuna

tuturor despărțirilor,

cu ochii goi, 

ca inima lui părăsind-o pe-a mea, 

îi spun doar atât:

te gândesc!

celui care m-a dorit 

de la întâmplător la plus infinit, 

în timpul când ploaia

ne lăcrima din gânduri

afazice, ambigue, 

aproape de colaps, 

îi spun doar atât:

te rog!

celui care m-a închinat, 

icoană nesomnului 

și necuvintelor, 

în genunchi adorând 

abandonul, 

îi spun doar atât:

te rog, gândește-mă,

fi-va tăcere-n curând!