răsăritul meu cu miros
de umbră caldă,
colilie, crescută
în cochilia
unui gând prăpăstios
despre ziua ce încă
nu s-a creionat
și care stă indecisă,
încă în mătasea
somnului dulce,
de alcov...
și-apoi,
compulsiva erupere
din falia desțelenită
a nopții,
până la ciob,
până la lacrima
cu care-ți
vei privi azi
dimineața
frumoasă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu