... că prea
mă doare-n
coastă devenirea ta,
ca prelungire a
umărului meu
cenușiu,
și martie,
și șui
ca o primăvară imprecisă,
colorată doar
în imaginația
vânzătorului
de bilete
la matineul
ce încă-l scrii
pe-un val...
adu-mă înapoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu