canon în dor major și trist,
scris curgător pe o clepsidră,
mă trece rece, anticrist,
mă necuprinde ca o hidră
și mă ascunde-n avatare
prin care mor câte puțin,
și-n care cheia sol răsare
să cad'-apoi în dor meschin...
mă cântă luna-n dungi pustii
mă urlă lupii a târzie,
și-mi sunt culorile prea vii,
și-mi cade lumea-n afazie...
canon în dor major și trist
scris curgător pe o clepsidră
cântat absurd de-un pianist
nebun și trist de-atâta verde...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu