jurnal, ziua 26,04,2015

marmură nedată cu zbor,
căzută-n adorare
într-un genunchi de marionetă,
văzul ochiului orb,
dinspre întuneric, spre lumina
pipăită cu aripi lungi
de pasăre măiastră...

și-apoi tăcerea seacă, 
în dalta

ce-mi gâtuie spre cânt,

un dor ce l-am dorit să nu mai doară...

autoportret mut
de înger ars în crematoriul
inimii,
adorându-te...