nu-i niciun înger acasă,
și niciun suflet prin coastele reci.
nu-i nicio viaţă pe-aici
să ne-aducă aproape,
pe mine, cu inima-n zdrenţe-mbrăcată,
pe tine, cu paşii amari, rătăciți...
nu-i niciun înger acasă...
doar roata de fum a uitării
ce ne deformează irișii,
învățându-i dureros
pe-ai mei, cu lacrima ta,
pe-ai tăi, cu numele meu...
nu-i niciun înger acasă!
hai!
închide-ți palmele seci
si nu mai privi înapoi...
e doar noapte,
și încă se moare pe capete...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu